Dezvoltarea psihomotorie a sugarului trece prin etape succesive pentru a duce la sfârșitul primilor trei ani de viață la: mersul independent, controlul sfincterian, dezvoltarea limbajului și a relațiilor sociale. Particularitățile întâlnite la unii copii pot surprinde sau chiar îngrijora familia: sunt simple variante de dezvoltare sau anomalii indicative ale unei boli?
Primii pași, primele zâmbete, primele cuvinte… Iată câteva puncte de știut țînând cont de faptul că fiecare copil progresează în ritmul lui.
La naștere, bebelușul are așa numitele reflexe arhaice. Acestea sunt mișcări automate, involuntare care apar în timpul vieții fetale. Suge, își strânge mâna foarte tare când îi pui un deget în palmă, merge când îl țîi drept. Aceste reflexe înnăscute vor dispărea treptat pentru a face loc unor reflexe voluntare începand cu vârsta de două luni.
În jurul vârstei de 2-3 luni sugarul începe să zâmbeasca ’cu sens’, ca răspuns la mimica adultului. Își întoarce capul pentru a urmări obiectele și își flutură mâinile și picioarele. Corpul lui devine din ce în ce mai tonifiat: mușchii gâtului devin treptat fermi, reușește să își ridice capul și umerii atunci când este pus pe burtă. Bebelușul este foarte curios, îi place să urmărească tot ce se întâmplă în jurul lui.
În jurul vârstei de 4 luni începe să se întoarcă pe o parte, încerca să treacă pe spate sau pe burtă, iar treptat, până la 5-6 luni să se rostogolească complet.
De la vârsta de 6 luni, unii copii se pregătesc să ’se târască’ sau să meargă în ’4 labe’ iar pe la 6-7 luni, bebelușul stă singur în șezut. Copilul își coordonează din ce în ce mai bine mișcările și duce mâinile la gură, prinde obiectele, apucă cu palma şi degetele, transfera jucăriile dintr-o mană în alta și își duce cu ușurință picioarele la gură . De asemeanea, începe să spună silabe repetate : mă-mă, ba-ba, da-da- ceea ce numim „ lalalizarea” .
La vârstă de 8 luni, bebelușul începe cu adevărat să se deplaseze: fie prin ‘tarare’, fie în ‘4 labe’ cu mai mare încredere. În această etapă, unii copii se ridică și avansează agățându-se de mobilier.
În jurul vârstei de 10 luni, el este capabil să se ridice la marginea patului, să facă câțiva pasi laterali și chiar să stea singur în picioare câteva momente. Își folosește brațele pentru echilibru. Pune 2 cuburi unul peste altul, imită gesturi simple: „Bravo”, „pa-pa”. Își recunoaște numele și întoarce capul la strigarea numelui.
Majoritatea copiilor merg între 11 și 18 luni așadar, în jurul vârstei de 1 an la început nu este foarte stabil și merge cu picioarele larg depărtate, se lovește și cade frecvent. Îi place să împingă, să miște lucruri (cărucioare, scaune). Se urcă pe mobilă, dar nu știe întotdeauna să coboare. Participă și inițiază „cucu-bau”, manipulează cu intenţie obiecte (scutură clopoţelul, scoate şi pune câteva obiecte în recipiente ). Mergând bine pe la 15 sau 16 luni, unii copii încep să alerge și să urce scările cu ajutor. La 18 luni, teoretic, micuțul este din ce în ce mai stabil în mers și deja începe să alearge . Au apărut deja primele cuvinte cu sens și poate spune până la aproximativ 10 cuvinte, indică ce doreşte prin gest, arata părțile corpului (ochi, gura, nas), bea din cană și loveşte mingea cu piciorul.
Între 19 și 24 de luni, copilul dobândește noi abilități motorii. Aleargă, urcă și coboară scările cu stabilitate, știe să sară de la o înălțime mică. De asemenea, este capabil să se urce pe o piesă de mobilier și de data aceasta să și coboare de pe ea, poate să cânte și îi place să danseze când aude muzică. Formează propoziții scurte, cere la baie pe parcursul zilei, își culca păpușă sau parchează mașinuță. Începe să manifeste frecvent reacţii de opoziţie la solicitări (perioadă normală de opoziţie), identifică și părţi mici ale corpului (bărbie, umăr, sprâncene), se spală şi uscă pe mâini independent.
Între 24 și 36 de luni, urcă și coboară scările perfect, știe să sară din ce în ce mai bine dezprinzând picioarele de la pământ, aleargă din ce în ce mai repede. Îi plac jocurile în aer liber, ridică, aruncă și lovește o minge și aproape se îmbracă singur. Dezvoltarea motorie este aproape completă. La 3 ani, unii copii încep să meargă și cu tricicletă.
Acestea sunt repere pe care ar trebui să le avem în minte, însă copiii nu se dezvoltă în toate domeniile într-un mod liniar și sincron, iar toate etapele dezvoltării psihomotorii nu sunt dobândite la vârste specifice, ci în intervale de timp, în funcție de copil. Nu trebuie deci să ne îngrijoram precoce.
În caz de îndoială, nu ezitați să discutați cu medicul de famile sau medicul pediatru care urmărește copilul, care vă pot îndruma dacă vă fi necesar către un medic specialist neurolog/ortoped pentru investigații suplimentare daca se considera necesar sau pentru un program adaptat de kinetoterapie.
Articol realizat de Dr. Alexandra Faleschini – Medic Specialist Neurologie Pediatrică
